Simina Mistreanu

Iulie 10, 2008

Poveste kosovara

Filed under: international, narative, publicitate, travel, wall-street — animist @ 11:02 pm

 

 

 

 

 

 

Fisnik Ismaili s-a intors din Anglia in Kosovo ca sa-si faca biznis. S-a apucat de publicitate acum cinci ani, a devenit intre timp numarul unu in Albania si Kosovo si anul asta a reusit sa adune doua premii mari la festivalurile de publicitate Clio si Cannes Lions.

Fisnik a facut in zece zile un monstru de monument galben, menit sa  marcheze proclamarea independentei republicii Kosovo. Pentru asta, a girat cu masina la fierarie, a haituit ministri si a dormit doar 5 ore in 10 zile. Dar spune ca s-a meritat. Il cred.

E o poveste frumoasa, pe care mi-a fost drag s-o spun. Mai ales ca aminteste de Romania anilor ’90 (doar ca noi nu luam premii la Cannes pe atunci).

Martie 22, 2008

12 ore in Iasi

Filed under: narative, personale, travel — animist @ 5:52 pm

Intr-un mic demers jurnalistico-narativ, mi-am facut joi seara bagajele si am urcat in trenul de Iasi. Am ajuns dimineata la 5:30. La 6:45 coboram dintr-un al doilea tren, la Targu Frumos. Prima revelatie: cafeaua de aparat din gara Targu Frumos e mai buna decat cafeaua de aparat din gara Iasi.

La indrumarile barmanitei din gara, am luat-o la deal, spre spitalul orasului, in fata caruia ar fi trebuit sa gasesc microbuzul care sa ma duca pana la Cucuteni. Dupa nici douazeci de pasi, in fata mea se opreste un taxi. Soferul imi face semn. Ma apropii, cu ochii lipiti de portiera din spate unde se insirau vreo sase tarife diferite. Taximetristul incepe sa rada. „La ce te uiti? Doar nu crezi ca o sa-ti iau bani pana in deal” „Ma scuzati, sunt din Bucuresti”.

Taxiul m-a lasat la o intersectie de unde am luat „rata” – o Dacie break neagra, de miunimum 20 de ani. Zece minute si 2 lei mai tarziu, ma aflam la Cucuteni. Mi-am luat interviul, am vizitat galeria de arta a comunei cu 1200 de locuitori si am asteptat apoi, impreuna cu intervievatul, 35 de minute pana a trecut prima masina prin sat.

Putin dupa miezul zilei ma aflam din nou in Iasi, plina de intentii turistice.

Barbatii din Moldova si-au pastrat frumosul obicei de a pupa mana femeilor. In mai putin de 12 ore, mi-au pupat mana sase barbati. Ultimii trei au fost controlorii care mi-au dat amenda pe tramvai. Urcasem cu nonsalanta, fara sa-mi treaca prin cap ca as putea sa ma obosesc sa-mi cumpar un bilet. Ar fi fost chiar culmea sa prind controlul in Iasi, in doua statii, cat aveam de mers. Am incercat sa le explic oamenilor ca am venit in vizita, ca sunt din Bucuresti, le-am aratat buletinul de Arad, i-am ametit cu multa vorbarie si pana la urma am acceptat sa platesc amenda, de doar 20 de lei. Ei si-au cerut scuze ca trebuie sa ma amendeze, mi-au dat instructiuni de vizitare a orasului, mi-au pupat mana si a au plecat.

Ma asteptam de la zona veche a orasului sa semene putin cu Timisoara sau Brasov. Cautam piata pietruita, porumbeii si catedrala. Am gasit un bulevard largut, cu cladiri gri si impunatoare de o parte si de alta. Curtea Veche a orasului se invecineaza cu Mall of Moldova. Biserica Mitropoliei e frumoasa si era mai populata, cred, decat cea din Bucuresti intr-o zi de duminica. 

Mi-am cumparat o carte si am citit primele pagini in parcul din fata Teatrului National. Pe aleile parcului si pe strazile din centru, oamenii mergeau fara graba, mai zambitori si mai relaxati decat majoritatea bucurestenilor. 

Poze n-am. Mi-am uitat, din nou, aparatul acasa.

Martie 10, 2008

Februarie „on the go”

Filed under: personale, travel — animist @ 9:43 pm

Am trecut cu bine (si cu mult somn) peste primul weekend in Bucuresti din ultima luna. Intre timp a venit si primavara, au rasarit martisoarele, s-au rafuit babele. Eu n-am mai scris pe blog de o luna. In schimb, m-am plimbat. Februarie a fost pentru mine o luna la pachet. Cu geamantanul in spinare,

la Chisinau, birjar! Pana sa ajung in capitala Moldovei am pierdut doua autobuze si un tren. I-am uimit pana si pe colegii de la job, care deja stiau de cele trei trenuri de Arad pe care le-am pierdut de Craciun. Prin 15 februarie seara am ajuns in Gara Centrala din Chisinau. Prima senzatie: Frig, frate! Dar a inceput curand sa ninga cu fulgi mari, asa ca am iertat si frigul, si intarzierea cavalerului care trebuia sa ma ia.

Dupa 15 minute de plimbare prin centru, declaram cu patos: „Chisinaul e un oras mult mai european decat Bucurestiul”! Inca mi se pare asa. Orasul nu e fascinant, nu are o arhitectura care sa-ti povesteasca istorie, dar e totusi armonios, curat, relaxat, cu stradute pietruite si oameni zambareti. Fara ambuteiaje, fara injuraturi la intersectie, fara gunoaie. Si, spre deosebire de Bucurestiul nostru care are un centru mai de doamne-ajuta dar veritabile gauri negre in cartiere, Chisinaul se pastreaza civilizat si curat chiar si la marginea orasului.  

p1010023.jpg  p1010019.jpg  p1010020.jpg  p1010021.jpg  p1010024.jpg

Trei zile mi-au fost de ajuns ca sa ma las indopata cu mancare si cu genialul vin de casa moldovenesc – un miros si o savoare unice (efect ametitor, de asemenea). Am degustat votca Perfect, care costa 12 lei/50 ml (mai putin de 3 ron) si am baut multa bere Chisinau – care a fost aleasa drept cea mai buna bere din Europa in 2007.

Am inteles mai mult din frustrarile moldovenilor tineri impotriva comunistilor si mi-am facut o idee despre cum functioneaza sistemul lor… Ceea ce nu inteleg inca e de ce nimeni nu face nimic in continuare. Dar sa lasam politica si sa ne indreptam spre piata de media si publicitate din Moldova, despre care am avut o discutie cu Diana Boico, sefa Indigo Ogilvy Moldova (scopul nobil din spatele dezmatului de trei zile din Chisinau :)).

Dupa ce m-am intors din Moldova am stat cuminte trei zile acasa. Pe 22 februarie ma imbarcam pe un MyAir nervos. Destinatia: Paris. 

Capitolul Franta a insemnat 10 zile de „rupere” – de Bucuresti, de facultate, de job, de oameni, de articolele in standby, de garsomiera nemobilata, de propriile-mi ganduri vitezomane. Au fost zece zile in care am dormit pana la pranz si mi-am petrecut restul timpului cu cativa oameni dragi. Am invatat ce inseamna „happy hours” intr-un bar de shoturi, am fost la petreceri „de apartament” si la petreceri „de camin”, am lenevit pe malul Senei, am zdranganit la ghitara cantece rusesti, am incercat mancarea cu gust de carton de la cantina, am ascultat un acordeonist roman intr-o piata cu catedrala, am baut mojito cu lamaie verde.

Mi-am serbat ziua (24 februarie, pentru necunoscatori) in gasca de internationali si am vazut „Jumper” dublat in franceza. Am petrecut 1 martie pe malul oceanului, departe de martisoare, brose, pietricele si snururi. Am facut cateva poze

p1010028.jpg  p1010030.jpg  p1010035.jpg  p1010043.jpg  p1010055.jpg  p1010056.jpg  p1010058.jpg  p1010059.jpg  p1010069.jpg

si m-am intors.   

Februarie 12, 2008

Weekend printre munti si printuri

Filed under: events, publicitate, travel — animist @ 12:07 am

Altfel spus, AdPrint 2008, care a avut loc intre 7-10 februarie la Brasov. AdPrint e un festival romanesc de publicitate care a ajuns sa fie cunoscut la nivel european si se numara printre putinele festivaluri din lume care se apleaca exclusiv asupra printului. De inscris s-au inscris 170 de echipe de creatie din Europa, dar de castigat au castigat putine.

Printre norocosi s-au numarat si ai nostri Graffiti BBDO, cu doua premii, si Saatchi & Saatchi si Grey, cu cate unul. Insa cei care au ras tot (sau macar crema din varful prajiturii) au fost cei de la agentia spaniola Contrapunto, parte a retelei BBDO. Spaniolii au venit cu trei printuri dragute pentru campania Smart Eco (mai jos) si au castigat Agency of Angels (cea mai buna agentie), Rock Angel (cel mai bun print), The Silver Team si Best Use of Copywriting. Interesant si un pic aiurea mi s-a parut faptul ca Smart se numara printre sponsorii festivalului…

field-copia.jpg forest-copia.jpg stones-copia.jpg

In rest, toate bune si frumoase, soare la Brasov, oameni interesanti si petreceri „grele”. Eu cred ca le-a iesit celor de la Millenium cu organizarea. 

Ianuarie 5, 2008

Straja si emanciparea

Filed under: personale, travel — animist @ 2:31 am

 De Revelion, am mers cateva zile la Straja. Pentru necunoscatori, Straja e o statiune montana la 1800 de metri altitudine, deasupra orasului Lupeni, judetul Hunedoara. Eu merg acolo cu prietenii in fiecare iarna, de cinci ani incoace. Straja ne place pentru ca: este mult mai putin aglomerata decat binecunoscutele Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia, Stana de Vale, Poiana Brasov; are partii lungi si faine – in Straja se afla si cea mai lunga partie din tara; preturile sunt rezonabile. Si e frumusica foc.

Mie imi placea sa ma gandesc la Straja ca la un soi de Vama Veche – un loc desprins de lume, slab populat, in care te cazezi la localnici si duci o viata basic. Acum cinci ierni, in Straja exista un singur minimarket, foarte prost alimentat de altfel. Nu avea nici apa plata/minerala, asa ca atunci cand ni s-a terminat apa din butoi la cabana am inceput sa topim si sa fierbem zapada ca sa avem ce bea.

Fast forward patru ani: Straja are pizza delivery non-stop – ti-o aduce cu atv-ul la cabana. De-a lungul anilor, au tot rasarit cabane, ca ciupercile dupa ploaie. Din ce in ce mai mari. In urma cu doi ani s-a ridicat zglobie si ditai pensiunea de trei stele, pe langa mai vechile „Mara”, „Claudiu”, „Oana”, „Daria” etc.

Anul acesta au bagat cablu TV, au asfaltat drumul – pana atunci din pamant batatorit, au modernizat vechea discoteca intr-o fitosenie cu house, sclipici si chelnerite cu ecusoane electronice… ma astept sa gasesc la anul un Mc si un KFC, un SPA si vreo doua sucursale de banci. So, salvam Straja?  

Octombrie 27, 2007

Amsterdam, Paris, here I come!!!

Filed under: personale, travel — animist @ 1:37 am

amsterdam_001.jpgparis1.jpg  

Cam in trei minute ar trebui sa cobor si sa iau drumul aeroportului. Plec. Ba nu! Pleeeeeeec!!! Merg in vacanta, in Amsterdam (vreo 5 zile) si in Paris (vreo 4), cu prieteni, studenti rataciti prin Europa. Acuma, eu cred ca o sa ne distram, relaxam, uitam de job si facultate si o sa ne bucuram (un pic doar) de specialitatile culinare olandeze 🙂 Doamne-ajuta sa fie vreme buna.

Va pup pe toti, see u in noiembrie…. Daca dau pe la un net, poate mai pun cate o poza si doua vorbe. Gata. Bagajul in spinare!

Blog la WordPress.com.