Simina Mistreanu

Martie 26, 2008

Bal, premii si cantece la IAA

Filed under: companii, events, jurnalisti, marketing, media, publicitate — animist @ 1:05 am

„Aveti grija ce proiecte finantati”, le-a spus Cristian Mungiu publicitarilor din sala, dupa ce le-a amintit ca industria lor e unul din cei mai importanti finantatori ai filmului romanesc. Cu aceeasi atitudine modesta, cu vorbele abia receptate de microfon, in blugi si in solex, Mungiu a primit seara asta inca un premiu. Cel al IAA Excellence Awards. Sala l-a aplaudat puternic si sincer.

Cand Felix Tataru spunea, prin 20 februarie, ca vrea sa organizeze niste premii de excelenta in comunicare acordate pe criterii subiective, aveam retineri fata de cum va iesi toata treaba. Ei, i-a iesit. Premiantii au format un amestec colorat de publicitari, oameni de media, jurnalisti, marketeri si manageri, tineri si batrani. „Explicatiile” premiilor au variat de la succese internationale la clasicul „pentru intreaga activitate”. Cert e ca numele erau atat de cunoscute si unele chiar atat de indragite incat nu lasau loc pentru comentarii.

Pe scurt: Mihai Ghyka, fost director InBev Romania, pentru rezultatele financiare din 2006 ale companiei; Catalin Tolontan pentru blog si pentru atitudine; Elena Ionita (Leo Burnett) pentru premiul la festivalul APG; Costin Popescu (Cap) pentru felul in care isi conduce agentia; Adrian Sarbu pentru functia de COO la CME si pentru inovatie; Costas Kapetanopoulos (Cosmote) pentru campania de trei milioane de sms-uri pentru surzii din Romania;  Roxana Popa (P&G) pentru  brandul Tide in Europa; Jose Toscano (Millennium Bank) pentru bradul din piata Unirii; Cristian Mucichescu pentru intreaga cariera; Mihai Botarel (Leo Burnett) pentru Cannes-ul pe creatie; Corina Bernschutz si Alexandru Pomana(Starcom) pntru Cannes-ul pe media; Alexandra Gatej (Unilever) pentru functia internationala. Si, evident,CristianMungiu pentru emotii colective la romani.

Da, i-a iesit.

Anunțuri

Martie 22, 2008

12 ore in Iasi

Filed under: narative, personale, travel — animist @ 5:52 pm

Intr-un mic demers jurnalistico-narativ, mi-am facut joi seara bagajele si am urcat in trenul de Iasi. Am ajuns dimineata la 5:30. La 6:45 coboram dintr-un al doilea tren, la Targu Frumos. Prima revelatie: cafeaua de aparat din gara Targu Frumos e mai buna decat cafeaua de aparat din gara Iasi.

La indrumarile barmanitei din gara, am luat-o la deal, spre spitalul orasului, in fata caruia ar fi trebuit sa gasesc microbuzul care sa ma duca pana la Cucuteni. Dupa nici douazeci de pasi, in fata mea se opreste un taxi. Soferul imi face semn. Ma apropii, cu ochii lipiti de portiera din spate unde se insirau vreo sase tarife diferite. Taximetristul incepe sa rada. „La ce te uiti? Doar nu crezi ca o sa-ti iau bani pana in deal” „Ma scuzati, sunt din Bucuresti”.

Taxiul m-a lasat la o intersectie de unde am luat „rata” – o Dacie break neagra, de miunimum 20 de ani. Zece minute si 2 lei mai tarziu, ma aflam la Cucuteni. Mi-am luat interviul, am vizitat galeria de arta a comunei cu 1200 de locuitori si am asteptat apoi, impreuna cu intervievatul, 35 de minute pana a trecut prima masina prin sat.

Putin dupa miezul zilei ma aflam din nou in Iasi, plina de intentii turistice.

Barbatii din Moldova si-au pastrat frumosul obicei de a pupa mana femeilor. In mai putin de 12 ore, mi-au pupat mana sase barbati. Ultimii trei au fost controlorii care mi-au dat amenda pe tramvai. Urcasem cu nonsalanta, fara sa-mi treaca prin cap ca as putea sa ma obosesc sa-mi cumpar un bilet. Ar fi fost chiar culmea sa prind controlul in Iasi, in doua statii, cat aveam de mers. Am incercat sa le explic oamenilor ca am venit in vizita, ca sunt din Bucuresti, le-am aratat buletinul de Arad, i-am ametit cu multa vorbarie si pana la urma am acceptat sa platesc amenda, de doar 20 de lei. Ei si-au cerut scuze ca trebuie sa ma amendeze, mi-au dat instructiuni de vizitare a orasului, mi-au pupat mana si a au plecat.

Ma asteptam de la zona veche a orasului sa semene putin cu Timisoara sau Brasov. Cautam piata pietruita, porumbeii si catedrala. Am gasit un bulevard largut, cu cladiri gri si impunatoare de o parte si de alta. Curtea Veche a orasului se invecineaza cu Mall of Moldova. Biserica Mitropoliei e frumoasa si era mai populata, cred, decat cea din Bucuresti intr-o zi de duminica. 

Mi-am cumparat o carte si am citit primele pagini in parcul din fata Teatrului National. Pe aleile parcului si pe strazile din centru, oamenii mergeau fara graba, mai zambitori si mai relaxati decat majoritatea bucurestenilor. 

Poze n-am. Mi-am uitat, din nou, aparatul acasa.

Martie 15, 2008

Internetul si publicitatea in petrecere

Filed under: events, internet, jurnalisti, personale, publicitate, romanian blogging — animist @ 9:46 pm

Seara trecuta, doua industrii interesante s-au pus pe chefuit.

Pe la ora 22.00, coboram din taxi in fata clubului Fabrica. Tot in fata clubului astepta o coada de vreo 40 de oameni. Ce naiba? Toata pustimea la RoBlogFest (zise pustoaica)! Doua minute mai tarziu, se aseza cuminte la coada Dragos Stanca. La trei randuri in fata lui statea la taclale Radu Ionescu, in timp ce Vlad Petreanu facea poze multimii. Se intra pe baza unor liste. Asa ca mai putini adolescenti dornici de zvapaiala si plin de oameni cunoscuti din Internet. De la Orlando la Zoso, cred ca puteai gasi pe oricine.

Atmosfera la 22.20 era chill si friendly. Oamenii stateau de vorba la un pahar, pe o muzica nici prea tare, nici prea techno. Practic, lumea se adunase pentru a se intalni cu alta lume si mai putin pentru a afla castigatorii – cei la care ne asteptam, de fapt.  Aceleasi nume isi imparteau podiumul, in diferite combinatii. Marii castigatori: Jeg (cel mai bun blog, popular) si Tolo (cel mai bun blog, jurizat). Restul premiilor, aici.

Eu m-am intalnit cu colegi „de industrie”, ca sa zic asa, mai putin cu cei de breasla. Jurnalistii nu au parut prea interesati de marea blogareala. Publicitari putini, in afara de gasca de la Grafitti BBDO, care au fost parteneri ai evenimentului. Am dansat, am vorbit, am ascultat, am baut votca cu suc de portocale si am fost lovita in fata, la propriu, de un tricou rosu de la Adobe, aruncat de organizatori. E rosu, marimea L si are o inscriptie cu „All work, no play”.  

Pe la miezul noptii, paraseam Fabrica pentru petrecerea altei industrii: cea de publicitate. Friends Advertising au implinit cinci ani si s-au sarbatorit printr-o petrecere in clubul Rooms. Atmosfera, mult mai intima decat dincolo, cu poze ale „prietenilor” ruland pe perete si cu un Prince deghizat si usor scary. Petrecerea avea un iz cald de home made, chiar daca cei de la Friends au avut cateva sute de invitati.

Aici mi-am gasit si colegele de scriitura pe media & advertising, adunate pe cateva canapele din piele. Mi-am reluat votca cu portocale si m-am alaturat lor, pentru a stabili detaliile unui calendar imaginar cu creativi chipesi 🙂  

Martie 10, 2008

Cum invatam sa iubim Dacia

Filed under: companii — animist @ 9:53 pm

Asta e marea intrebare la care au incercat sa raspunda azi directorii de marketing si comunicare ai brandului de la Mioveni. Avem un produs nou, un logo nou, dar cum scoatem din capul romanilor ideea ca in Dacie ninge chiar daca am inchis geamurile? Noul Sandero se adreseaza femeilor, dar majoritatea jurnalistelor care au vorbit la conferinta au povestit doar despre traumele pe care le brandul le evoca. Cum se vindeca traumele?

O varianta ar fi persistenta si rabdare. O alta, umor. Si rabdare.

Pana atunci, Dacia vorbeste cu tinerii si cu femeile. Asteptam lansarea Sandero din iunie si pitch-ul la pachet.

Februarie „on the go”

Filed under: personale, travel — animist @ 9:43 pm

Am trecut cu bine (si cu mult somn) peste primul weekend in Bucuresti din ultima luna. Intre timp a venit si primavara, au rasarit martisoarele, s-au rafuit babele. Eu n-am mai scris pe blog de o luna. In schimb, m-am plimbat. Februarie a fost pentru mine o luna la pachet. Cu geamantanul in spinare,

la Chisinau, birjar! Pana sa ajung in capitala Moldovei am pierdut doua autobuze si un tren. I-am uimit pana si pe colegii de la job, care deja stiau de cele trei trenuri de Arad pe care le-am pierdut de Craciun. Prin 15 februarie seara am ajuns in Gara Centrala din Chisinau. Prima senzatie: Frig, frate! Dar a inceput curand sa ninga cu fulgi mari, asa ca am iertat si frigul, si intarzierea cavalerului care trebuia sa ma ia.

Dupa 15 minute de plimbare prin centru, declaram cu patos: „Chisinaul e un oras mult mai european decat Bucurestiul”! Inca mi se pare asa. Orasul nu e fascinant, nu are o arhitectura care sa-ti povesteasca istorie, dar e totusi armonios, curat, relaxat, cu stradute pietruite si oameni zambareti. Fara ambuteiaje, fara injuraturi la intersectie, fara gunoaie. Si, spre deosebire de Bucurestiul nostru care are un centru mai de doamne-ajuta dar veritabile gauri negre in cartiere, Chisinaul se pastreaza civilizat si curat chiar si la marginea orasului.  

p1010023.jpg  p1010019.jpg  p1010020.jpg  p1010021.jpg  p1010024.jpg

Trei zile mi-au fost de ajuns ca sa ma las indopata cu mancare si cu genialul vin de casa moldovenesc – un miros si o savoare unice (efect ametitor, de asemenea). Am degustat votca Perfect, care costa 12 lei/50 ml (mai putin de 3 ron) si am baut multa bere Chisinau – care a fost aleasa drept cea mai buna bere din Europa in 2007.

Am inteles mai mult din frustrarile moldovenilor tineri impotriva comunistilor si mi-am facut o idee despre cum functioneaza sistemul lor… Ceea ce nu inteleg inca e de ce nimeni nu face nimic in continuare. Dar sa lasam politica si sa ne indreptam spre piata de media si publicitate din Moldova, despre care am avut o discutie cu Diana Boico, sefa Indigo Ogilvy Moldova (scopul nobil din spatele dezmatului de trei zile din Chisinau :)).

Dupa ce m-am intors din Moldova am stat cuminte trei zile acasa. Pe 22 februarie ma imbarcam pe un MyAir nervos. Destinatia: Paris. 

Capitolul Franta a insemnat 10 zile de „rupere” – de Bucuresti, de facultate, de job, de oameni, de articolele in standby, de garsomiera nemobilata, de propriile-mi ganduri vitezomane. Au fost zece zile in care am dormit pana la pranz si mi-am petrecut restul timpului cu cativa oameni dragi. Am invatat ce inseamna „happy hours” intr-un bar de shoturi, am fost la petreceri „de apartament” si la petreceri „de camin”, am lenevit pe malul Senei, am zdranganit la ghitara cantece rusesti, am incercat mancarea cu gust de carton de la cantina, am ascultat un acordeonist roman intr-o piata cu catedrala, am baut mojito cu lamaie verde.

Mi-am serbat ziua (24 februarie, pentru necunoscatori) in gasca de internationali si am vazut „Jumper” dublat in franceza. Am petrecut 1 martie pe malul oceanului, departe de martisoare, brose, pietricele si snururi. Am facut cateva poze

p1010028.jpg  p1010030.jpg  p1010035.jpg  p1010043.jpg  p1010055.jpg  p1010056.jpg  p1010058.jpg  p1010059.jpg  p1010069.jpg

si m-am intors.   

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.